- reflectie
- To have an excess shine or brilliance. Glittery, shiny, to the point of almost hurting one's eyes from the brightness it reflects.
Your face is so reflectie that it is hurting my eyeballs.
Dictionary of american slang with examples. .
reflectie
Look at other dictionaries:
reflecţie — REFLÉCŢIE, reflecţii, s.f. 1. Meditare, cugetare, gândire, reflexie (2). 2. Reflexie (1). [var.: reflecţiúne s.f. ] – Din fr. réflexion, lat. reflexio, onis, germ. Reflexion (după reflecta). Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
reflectie — To have an excess shine or brilliance. Glittery, shiny, to the point of almost hurting one s eyes from the brightness it reflects. Your face is so reflectie that it is hurting my eyeballs … Dictionary of american slang
reflécţie — s. f. (sil. flec ţi e), art. reflécţia (sil. ţi a), g. d. art. reflécţiei; pl. reflécţii, art. reflécţiile (sil. ţi i ) … Romanian orthography
reflexiv — REFLEXÍV, Ă, reflexivi, e, adj. 1. (În sintagmele) Pronume reflexiv = pronume care ţine locul numelui unui obiect asupra căruia se exercită, direct sau indirect, acţiunea verbului şi care e identic cu subiectul verbului. Verb reflexiv = verb… … Dicționar Român
consideraţie — CONSIDERÁŢIE, consideraţii, s.f. 1. Stimă, respect. 2. Motiv, considerent, raţiune. ♢ expr. A avea (sau a lua) în consideraţie = a ţine seama de..., a avea în vedere. 3. Părere, idee, reflecţie. [var.: consideraţiúne s.f.] – Din fr. considération … Dicționar Român
cugeta — CUGETÁ, cúget, vb. I. intranz. A urmări o idee, a medita; a se gândi. ♦ refl. (Rar) A sta pe gânduri; a chibzui, a cumpăni. ♦ A şi da seama, a ţine seamă de..., a lua în considerare. – lat. cogitare. Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa: DEX … Dicționar Român
cugetare — CUGETÁRE, cugetări, s.f. Acţiunea de a cugeta şi rezultatul ei; gândire, gând, idee. ♦ Judecată, raţionament. ♦ Meditaţie, reflecţie. – v. cugeta. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Cugetare ≠ necugetare Trimis de siveco,… … Dicționar Român
epilogism — epilogísm s. n., pl. epilogísme Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic EPILOGÍSM s.n. Calcul, reflecţie, examen, cercetare. [< gr. epilogismos, epi – la urmă, logismos – raţionament]. Trimis de LauraGellner, 05.03.2005.… … Dicționar Român
gând — GÂND, gânduri, s.n. 1. Proces de gândire sau rezultatul procesului de gândire; idee, cuget, cugetare. Îi treceau multe gânduri prin cap. ♢ expr. A frământa (sau a apăsa etc. pe cineva) gândul = a preocupa, a obseda (pe cineva) o idee. A şi lua… … Dicționar Român
meditaţie — MEDITÁŢIE, meditaţii, s.f. 1. Reflectare, cugetare adâncă; meditare, reflecţie. 2. Specie a genului liric, cuprinzând reflecţii despre condiţia umană. 3. Pregătire a lecţiilor, a examenelor cu un meditator; lecţie particulară dată de un… … Dicționar Român
